21 feb. 2012

ascunsă-n tine ca şi cum n-aş fi


cuvintele trec de la unul la altul
ca o turmă de miei nevinovaţi


de la o toamnă la alta
ochii mei tot mai înguşti
cerul tot mai ascuns într-un colţ
de icoană
zilele sunt mai lungi decât somnul
în curând aerul se va umple de îngeri
iar noi...
fie ca noi
să ne despărţim numai de frunze


ţin în palme bucuria unui măr
şi căldura trupului tău
muşcă din mine


prinde-mă doamne de mâini
pe mine
muritoarea de sete care-şi sapă
fântâni printre pietre

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rodica Dascălu -   Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...