21 feb. 2012
ascunsă-n tine ca şi cum n-aş fi
cuvintele trec de la unul la altul
ca o turmă de miei nevinovaţi
de la o toamnă la alta
ochii mei tot mai înguşti
cerul tot mai ascuns într-un colţ
de icoană
zilele sunt mai lungi decât somnul
în curând aerul se va umple de îngeri
iar noi...
fie ca noi
să ne despărţim numai de frunze
ţin în palme bucuria unui măr
şi căldura trupului tău
muşcă din mine
prinde-mă doamne de mâini
pe mine
muritoarea de sete care-şi sapă
fântâni printre pietre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Rodica Dascălu - Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...

-
jurnal de zi de foame timpului lângă umăr ridicăm o groapă aproape perfectă ieri am sărbătorit sfântul timp o văduvă inocentă cât un m...
-
nu voi fi lângă el să-i încălzesc urechea în dimineţi ploioase nici când flacăra unei stele îi va săgeta spatele nu voi fi acolo nici c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu