Get Free

ai aflat deja

poemul de mâine nu va mai fi la fel
se va înghesui sub o aripă frântă
cum se ascunde vara în
luciul castanelor căzute
peste care alunecă uitată
o umbră

frământ cuvintele în palmă
împrăştiindu-le pe asfalt
să-mi aducă porumbeii gândurilor
înapoi din înalt  cu o privire

voi acoperi fereastra închisorii
cu ultimele tale cuvinte
mâna mea va duce la ochi degetele
cu care îţi scriam my love
pe frunte  

ce dimineaţă iubite

un cuib de viespi
cafeaua şi un scaun gol
în jur zăpezi de amintiri
neîncepute

urmele pasilor mei

Ai sa ma cauti, asta stiu, 
Prin coltul tau de suflet rece 
Si-ai sa-ti doresti din nou sa fiu 
A sufletului tau pereche 

De cate ori in seri pustii 
Vei vrea ca Ene sa te-adoarma 
Ai sa ma vezi tacuta. Stii.. 
Exact ca-n acea zi de toamna! 

Vei cere timpul inapoi 
Divinitatii, si-ai sa tremuri 
La gandul ca noi amandoi 
Vom fi din nou ca-n alte vremuri. 

Nebun vei rascoli-n genunchi 
Prin frunze ninse pe alei, 
Sa strangi iar clipele manunchi 
Pe urmele pasilor mei!

Necuvinte

In dreptul meu cuvintele sunt goale
In jur tacerea isi ridica dig.
Stinghere intr-un colt stau trei vocale
Ce-si tremura singuratatea-n frig!

Astept ca surdo-mutii. Doar un semn.
As sti ca in tacere ne vorbim.
Un semn de intrebare trist.. dar demn
Ar spune clar ca inca ne iubim!

Dar tu-mi vorbesti in mii de necuvinte
Imbalsamand tacerea asta grea
In fraze albe, seci, nedeslusite..
Sa le ascult?.. Simt ca n-as mai putea!

Esti singur acum

pe buzele-mi arse inca mai simt 
parfum de magnolii in floare 
atingerea tandra a sarutului tau 
cu gust de cirese amare 

inca mai am rasfirate prin par 
alinturi, dorinte.. si soapte 
si-a ta mangaiere pe umarul gol 
la tainica ora de noapte 

adieri de matase in noptile reci 
s-au pierdut..unde oare? 
esti singur acum si iubirea ti-o ineci 
in lichior de cirese amare

Legata la ochi

m-am hotarat sa merg 
cu ochii inchisi... 
desculta 
pasind incet prin zapada 
acestei ierni 
venita prea devreme 

Sa povoc invidia 
acelor de ceasornic 
convinsa fiind 
ca tristetea 
isi va cauta in graba umbrele 
si  va dori 
cel mai mult 
in momentul acela 
sa scape de mine...

Zadarnic

atât ne suntem: doi străini 
de parcă în vecie 
iubirea nu ne-a fost în mâini 
izvor de apă vie... 
în dor adânc s-au înecat 
corăbiile toate, 
şi cât de mult ne-am depărtat 
ca să ne fim aproape! 
dar în deşertul dintre noi 
pustiul se adună 
şi orice pas e în zadar 
să mai fim împreună!