Poemul nescris in cuvinte

a nins prima oara iubite,
cu fulgii desprinşi din poveşti
zăpada se-aşează cuminte
pe ramuri, pe gândul că-mi eşti

uimită de-atâta ninsoare
tăcerea loveşte în geam
ca ultimul semn de-ntrebare
îmi eşti, mă mai ştii, te mai am?

e greu să găseşti drum spre mine
nu-i urmă prin alb nepătat
în cameră-i cald şi e bine
secundele-n ceasuri se zbat

privesc cum se lasă-nserarea
se-aprinde lumină-n fereşti
iubite, ascultă-mi chemarea
şi vino să-mi spui iar poveşti

a nins prima oară iubite
cu stele brodate-n argint
poemul nescris în cuvinte
îşi cântă silaba-n colind!