mă pierde

voi avea timp
să mă gândesc la pământul
mâinii mele drepte puls
voi avea timp să mă vindec

fix acolo unde-mi punea mama îngerii
înainte de a mă fi desprins voi fi
peste tot în sfârşit undeva
şi niciunde

tăios nedesluşit ceva
îmi ţine capul între mâini şi
palma unei frunze

tâmpla ca un sinucigaş străin
cu sclipiri de univers
cu ochi de felină divin se zbate
se frânge sub povara propriei
spirale de sânge

mă pierde mă înalţă mă cade