fiecare zi e o duminică din care mă strig
singură
vocea-mi oarbă sperie păsările
mișcarea ar trebui să-mi vindece
toate fricile
aerul de sălbăticiune
păianjenul de pe umăr
dacă m-aș întoarce aș vedea
umbra mea îndepărtându-se
umbra morții singură încălzind
un mușuroi de furnici
miroase a copt
nimeni să nu se teamă
că va rătăci intrarea pe pod
demonii nu ne întorc niciodată spatele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu