Mihaela Aionesei - Note de lectură

„După cinci ani de la apariția celui de-al doilea volum de versuri „Partea nevăzută a lunii” (2015) și un debut bine primit în lumea literară băcăuană în 2014 cu volumul „În cădere voi râde”, poeta Mioara Băluță surprinde plăcut cu un nou volum de poeme intitulat „Frunze sub un ștergător de parbriz”, apărut în condiții grafice de excepție la Ed. „Rovimed Publishers”, Bacău, 2020. Culoarea verde a coperții mă duce cu gândul la un smarald desăvârșit în flăcările ființei. Irizările lui ne călăuzesc pe poteci nebătătorite, unde cuvintele sunt cântărite bine, dând sensuri noi și imprevizibile în cele 101 stări poetice (fără titlu) care alcătuiesc suflul poemului cuprins în cele aproape 120 de pagini. Remarcabilă, consider starea de la pag. 21, pe care o redau integral spre exemplificare:

„cineva a spus: totul trebuie

cântărit. dacă vrei să mergi

în direcția bună

simte curgerea.

mută focul. respiră...

respir, mi-am zis. precum în cer

așa și pe pământ.

unul avea un munte atârnat de gât.

altul ducea atent o mână de monede.

un altul trăgea de el câteva pietre.

toți doreau să-și țină greutățile în echilibru.

înaintând fără să se aplece.

eu nu mă aveam decât pe mine –

cel mai prețios capital pe care l-am putut aduna.

număram înainte săptămânile.

înapoi visul. revolta.

nu.

nu m-am înrăit

dau nici n-am putut uita.”

„Frunze sub un ștergător de parbriz” este o carte a echilibrului, a desăvârșirii atât spirituale cât și poetice, în care poeta nu doar că-și înfruntă ego-ul, ci îl și îmblânzește prin acceptarea, nu și aprobarea, lumii în care trăiește. La toate provocările vremurilor răspunzând cu rezistența omului care a înțeles că „încrederea unui om liber” este „o pasăre care se sacrifică pentru cină” , cu vigilența celui ce știe că „e mai ușor să înțelegi primejdia/ decât liniștea care mocnește prin preajmă.”

Mioara Băluță „un fost soldat/ aflat în linia întâi/ a câmpului de zăpadă”, așa cum se descrie la pag.25, după îndelungi lupte interioare, pare să-și fi găsit calea înaintând cu înțelepciune, încet, fără „să tulbure nisipul”, (și bine face!). Un volum presărat cu dileme existențiale la care apar, ca un posibil răspuns, și câteva definiții filosofice care nu vor trece neobservate, cu siguranță.

Felicitări și succes, Mioara Băluță!”

*Mihaela Aionesei, Notă de lectură, 11 dec. 2020

(Mulțumesc, Mihaela! Spuneam odată, pe undeva, că poezia apare în momentul în care simțim nevoia acută de a trece realitatea prin filtrul rațiunii sau prin cel al credinței, cu grația și cu turbulențele pe care noile vremuri le cer atunci când ajung în viețile noastre. Se naște și ia forma unei nostalgii vechi în care ne găsim uneori refugiul, ca niște orbi care se târăsc de-a lungul unei străzi pe care se simt în siguranță, unde suntem surprinși de căldura locului ca de tăcerea unui zeu care ne cunoaște și pe care nu-l auzim. Te îmbrățișez! MB )