Iluminare

fruntea să se plece să luăm aminte
mersul către rai a-nceput să doară
călcăm în picioare munţii de morminte
oasele din albii au ieşit afară

cântă-n cetini vântul colinde de jale
cântă şi amarul din suflet îl scurmă
în cauşul palmei plânge-o lumânare
pentru cei din urmă dintre cei din urmă

de prea multă ceaţă ochii ni se-nchid
de prea întuneric nici cărare nu-i
veşnicia lumii se naşte-n colind
pacea şi lumina-n galben de gutui