
pe aleea tăcută, printre frunze şi crengi..
unde ceaţa ne strânge între braţele-i reci,
căutăm rataciti un răspuns prăfuit
care-aşteaptă de-o vară să ne fie rostit
câte toamne împietrite, câte vagi aşteptări,
câte clipe uimite de atâtea-ntrebări..
rătăciţi printre ele, pironiţi de vreun semn
suntem primii minţiţi de egoul de lemn.
mai deschidem un ochi să privim înapoi
nu avem nici măcar trei cuvinte la noi..
exista o silaba dar si ea s-a uscat
de prea multă uitare, de prea mult aşteptat
ne oprim împietriţi cu privirea în zare
nu mai ştim cum a fost ultima-mbraţişare..
şi rămânem absenţi cu o mână întinsă -
cerşetori de iubire dintr-o vară promisă!
citesc promisiunile unei veri
RăspundețiȘtergerenu desluşesc prea bine semnele
de aceea tac în mugurii toamnei..