aiurare

mi-e dor de tine-n fiece secundă
fântâna mea cu vise a secat 
m-am risipit în vânt
şi lângă mine 
nici umbră nu-i 
cu cerul 
să mă-mpart 

nu mă cunosc 
din mine-s jumătate 
nisipul clipei îl adun şirag 
pe ţărmul mării tale 
într-o scoică 
aş vrea să pot 
spre somn să mă retrag 

să am puterea 
prefăcută-n verde 
încet prin vene, sevă 
să-ţi străbat 
pecetluindu-ţi buzele cu alge 
să-ţi las pe limbă gustul meu 
sărat 

mi-e dor de tine
iartă-mi aiurarea
de-atâta primăvară ameţesc
şi mi se pare că te văd în ierburi

de fapt 

doream

să-ţi spun

că ...