mi-e gândul zbor neterminat
spre Tine
un mers timid încercuit de ploaie
deriva unui puf de păpădie
nevinovat
împrăştiind mirare
prin univers
la capătul privirii
divine taine mă ademenesc
morgane umbre cad în palma ierbii
abandonate lumii pământeşti
secundă sunt
în zbor neîntrerupt
un bob de rouă îmi îngroapă cerul
departe
sus
lumina-mi dă în floare
şi-n pulberi se preface
tot misterul
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu