ceramică

nu voi fi lângă el
să-i încălzesc urechea în dimineţi ploioase
nici când flacăra unei stele
îi va săgeta spatele
nu voi fi acolo nici când o melodie îl va urmări obsesiv
între două amintiri nici
când mintea
sufletul
glasul
îi vor trece în vene
însetate

va strânge la piept viaţa
închipuindu-şi că sunt în camera alăturată
că sfârşitul lumii este aproape
şi ultima dorinţă

ce toamnă Doamne!

cu frunzele purtaţi-vă blând


.