solitudine

din frică de moarte
ne creştem un trup
în umbre spălat
tăcut în sufletul alb
locuieşte un lup

poveri de cuvinte
pe umeri mi-ajung
când strig
aş vrea să auzi numai tu
priveşte-mă vie
icoană pe lemn încă nu

albastră zăpadă
te clatini
alerg între viaţă şi moarte
pe buze se-închină sărate
doar lacrimi

.