ai aflat deja

poemul de mâine nu va mai fi la fel
se va înghesui sub o aripă frântă
cum se ascunde vara în
luciul castanelor căzute
peste care alunecă uitată
o umbră

frământ cuvintele în palmă
împrăştiindu-le pe asfalt
să-mi aducă porumbeii gândurilor
înapoi din înalt  cu o privire

voi acoperi fereastra închisorii
cu ultimele tale cuvinte
mâna mea va duce la ochi degetele
cu care îţi scriam my love
pe frunte  

ce dimineaţă iubite

un cuib de viespi
cafeaua şi un scaun gol
în jur zăpezi de amintiri
neîncepute