alerg

când mă sperii
îmi las sufletul şi fug
“al cui eşti suflete?
al nimănui” aud cum
cineva aruncă zaruri de sus
aluziv

alerg
sar peste pietre
inima mi se aude în spate
ca o cutie goală de conserve

poate ar trebui
să mă opresc într-o zi şi să râd
cu lacrimi să râd
de fiecare mort de care am trecut