existăm sub o ploaie măruntă

tot ce aud e strigătul tău
stins
într-o imensitate de sunete

e poate un fel de uitare
în care ne chemăm
departe de toate întâmplările triste
pentru că ori de câte ori ne iubim
undeva începe să plouă

îţi voi surâde
trestie

nu te caut
te văd venind
nu te aleg

pot numai să ghicesc
pentru puţin timp
inima ta ascunsă în mâinile mele

puţin
atât de puţin
de fapt
totul