îmi ştia pe de rost pieptul
soare
descompus în explozii
şi gesturi mărunte
.
comete izbeau
o planetă albastră
incendiul atacase şi ultima noastră
gură de aer
.
îmi ştergeam ochii
de parcă aş fi indepărtat ultimele
cătuşe
pantofii înalţi aruncaţi din picioare
acum
deveniseră o pereche de zale incluse
.
în mijlocul universului tău
destinul ne pregătea lanţuri
solare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu