vreau să te ştiu mai mult
decât vreau să te cunosc
nevăzut cum numai nisipul acoperă
iarba gândul soarelui zaharisit
într-o urmă
de cateva zile număr scoici
scot din mine amintiri mototolite
le întind cu palma le asez între cărţi
încă nu mi-a spus nimeni
dar cred că mă cheamă ana
zidul meu din pânze de păianjen
înconjoară una câte una
cerul umerii singurătăţile
pentru o crisalidă fără aripi nimic
verde totul albastru îndulcit albăstrui
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu