în cealaltă parte a lumii

ca două seminţe ochii
până la pleoape se făceau rod
pradă focului încolţeau
lent sub iluzia nopţii
pereţii nu ar fi avut niciun rost dacă
n-ar fi încălzit literele
unei carţi de tarot
în care noi
mai tineri decât tinerii
gândeam
aerul avea ceva sfânt
sub ruine omeneşti muzica ploaia
negăsindu-şi vântul culca iarba

înapoi
în pământ