înconjurată de pisici ispitite
de mirosul alb al cărnii
ai dat viaţă păpuşilor
cu care adormeai greieri
scuturai ploaia din crengi
în râsul dezgolit de frunze
vorbeai limba păpădiilor cu
mieii alergând în jurul lumii
cuminţenie fără teamă de seară
vii să-mi aşezi întunericul aproape
de uitare când te strig
dintr-o rană cauterizată de vreme
din ce braţe
să te mai iau în braţe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu