eu nu exist decât atunci
când mă gândești
poem în transparența hârtiei
dau peste cap vinul alb al cuvintelor
îmi trec mâna prin păr
și umerii tac
sunt iubita samuraiului
iubita bătrânului în care au înghețat
toate anotimpurile
las în el semne de aer
el mă lasă să-i cos rănile
în fiecare noapte îi spun "nu te am"
iar el îmi răspunde "doar așa
pot fi sigur că nu mă vei pierde"
de pe lună mă privește un om
și mă crede
nebună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu