mai tânără de atât nu pot fi
n-am cu ce să-ți iau ochii
într-o lume în care doar cuvintele
mai pot limpezi aerul
tot ce spun pare o poveste
normal în fața soarelui
se văd foșnind apele
bărbați aplecându-se peste trestii
aud că privitul într-o parte
n-ar trebui să separe crengile
chiar și goale fiind
tot coroană
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu