fruntea să se plece să luăm aminte
mersul către rai a-nceput să doară
călcăm în picioare munţii de morminte
oasele din albii au ieşit afară
cântă-n cetini vântul colinde de jale
cântă şi amarul din suflet îl scurmă
în cauşul palmei plânge-o lumânare
pentru cei din urmă dintre cei din urmă
de prea multă ceaţă ochii ni se-nchid
de prea întuneric nici cărare nu-i
veşnicia lumii se naşte-n colind
pacea şi lumina-n galben de gutui
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Rodica Dascălu - Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...
-
jurnal de zi de foame timpului lângă umăr ridicăm o groapă aproape perfectă ieri am sărbătorit sfântul timp o văduvă inocentă cât un m...
-
nu voi fi lângă el să-i încălzesc urechea în dimineţi ploioase nici când flacăra unei stele îi va săgeta spatele nu voi fi acolo nici c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu