Se-ntunecă afară a ninsoare
Iar vântul suflă-n cetini a colind
Se-aprind în cer lumini de sărbatoare
Reverberenţe magice în gând
În casă simt miros de mere coapte
Şi-a scorţişoară aburită-n vin.
Rătăcitor prin gânduri mai străbate
Câte un dor fugarnic şi străin
Se-amestecă cu fulgii din ninsoare
Vrăjit de ei, se simte iar copil...
Ar vrea să-i scrie Moşului scrisoare
Să vină şi la el cu sacul plin!
Dar nu cu jucării sau alte lucruri,
Nici cu brăduţ în vârf cu lumânări.
Atât ar vrea: să nu mai fie singur
La ceasul magic dintre sărbători…
Se-aşterne liniştea peste pamânt,
Afară-i totul alb de la ninsoare...
Păstrez scrisoarea netrimisă-n gând
Şi-un suflet de copil într-un om mare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Rodica Dascălu - Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...
-
jurnal de zi de foame timpului lângă umăr ridicăm o groapă aproape perfectă ieri am sărbătorit sfântul timp o văduvă inocentă cât un m...
-
nu voi fi lângă el să-i încălzesc urechea în dimineţi ploioase nici când flacăra unei stele îi va săgeta spatele nu voi fi acolo nici c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu