apropiaţi şi depărtaţi

când lumea din jur sclipeşte prea tare
închid ochii
şi întunericul din mine
nu mă mai tulbură

uneori mă aşteaptă acolo un om
i-am învăţat pe de rost privirea
săruta-mă îmi spune
săruta-mă
dar atingerile mele nu mai vindecă răni
nici nu pot să-i lipesc la loc
inima plesnită de tânără
iubirea nu ne ajunge decât să ne măsurăm crucile
cât să ne scoatem rugina din coaste
să ne creştem împreună morminte

stau între oameni ca într-o biserică
habar n-am care le este numele
cine este sfântul
cine este iuda
stau foarte aproape de ei
şi nimeni nu poate vedea