21 feb. 2012

armata mea invizibilă


aş vrea să pot
din două poezii şi câte puţin
din tristeţile noastre
să fac o singură inimă

dacă aş avea darul de a împleti
gândul tău şi cântecul meu abia auzit
aş putea să sting depărtările

dar am doar aceste cuvinte
simple
aşteptând înghesuite
cum pe vremuri aşteptau aheii
în calul de lemn la porţile Troiei

şi nici macar nu ştiu să lupte
ştiu numai să dea înapoi
iubirea în tăcere
precum femeile rămase
singure în plin război


.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rodica Dascălu -   Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...