lanţ de argint la picioare

nu m-ai văzut niciodată
dar dacă închizi ochii
poţi să mă închipui
în culorile nisipului

nu respir
nu vorbesc
exist

poezia nu mă mai încape
cuvintele mă dezbracă
între coperţi
liniştea are frica fluturilor
de dincolo de sticlă

de când am învăţat
moartea pe dinafară
întineresc pe dinăuntru

cu soarele în faţă deşertul pare o forţă
singurătatea o fata morgana
închinându-şi la zidul plângerii
reflexele nopţii
atingerea

oare de ce doar eu


.