21 feb. 2012

mai mult vii... sau mai puţin...


imaginează-ţi că am putea trăi
un timp infinit
crescut din carne şi oase
născut din cuvinte suflate
metafora ta îmi îngroapă ochii
să mă găseşti într-un haiku
îngheţat în emoţii
sculptate
aprinse
arse topit
aşteaptă-mă
cum aştepţi ceasul
umbrelor îmbrăcate în lut
ne vom iubi
cu o înviere mai mult
cu o moarte mai frumoşi
în mijlocul unei
armate de teracotă

.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rodica Dascălu -   Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...