miraj sau nu...

ca o flăcăruie îmblânzeam trecătorii
frigul îmi trecea în sânge
sângele în cuvinte
adevărat
 .
îl strigam cu mâinile fără să îl ştiu
cerneala înroşea foile
ceva îmi spunea că există
că mă aşteaptă cum aşteaptă
muntele o dimineaţă însorită
 .
era într-un cerc
ajuns la capătul liniei
.
fruntea lui m-a simţit odihnă
şi gândurile morţii
în viaţă au cutremurat adevărul
 .
iubirea a venit ca o după amiază
când prăbuşit gândeşti pe cineva
şi lângă tine florile umplu teii
 .
era o noapte cu suflete căutându-şi poezia
albă de cenuşă
naşte-mă 
naşte-mă cum numai tu ştii
şi toate cuvintele au intrat în travaliu