o singură octavă

merg printre ierni
de parcă aș trece dintr-o moarte în alta
alături stă umbra ta mărturie și fulg
de zăpadă în care îmi las fragilă
urma
.
într-o zi vom cânta împreună
cântecul pe care nu l-am cântat
niciodată
și nimeni nu va şti de ce
ecoul sunetelor noastre va trăi
într-o singură octavă
.
suntem două suflete care așteaptă
noaptea polară
.
cine ştie...
poate mâine vom dormi într-un iglu
ca doi eschimoşi
.
dar astăzi nu sunt decât
stropul sărat ce-ți îndulcește marea...