îngăduie-mi, din când în când, să tac

poemul acesta
nu este despre mine
şi nici despre haina aceasta
pe care o dau jos în fiecare seară
și o îmbrac în fiecare zi
de parcă aș acoperi cu ciulini
trupul ars de soare al unui copil

însetată
inimă tremurândă

dacă vrei să ajungi la ea
trebuie să vii cu partea ta de suflet
apretată frumos
când mi-e frig
să mă acoperi când mi-e dor
lasă-mă în voia cuvintelor

fără îndoială
în fața lunii vom muri cuminți
cerul va fugi cu noi într-o noapte
singur
un copil va silabisi în somn
câteva lacrimi

.