pierdută urmă, felinar alb

Îl aud cum mă strigă
din capătul scării

frigul muşcă din turla bisericii
în care plâng
.
din vitrina cu obiecte pierdute
un necunoscut mă priveşte
.
sunt ultimul aisberg cu trup
înghiţit de un secol viclean

într-o zi păsările mă vor crede
statuie şi fiecare catarg îmi va fi un altar

restul ramâne o taină
drum pierdut în fum
felinar în alb


.