îmi voi îngropa în cântece
singura poezie pe care o ştiu
cu adevărat
icoanele noastre
nu se vor atinge niciodată
postind vor duce dorul
sfintelor buze
uneori ne lipsesc mătăniile
răsuflări de foc pe cuie de ceară
mărturisirile
cât de mult ne dorim să minţim fericirea
dar nu avem unde
să ne odihnim ochii
gânduri în genunchi
o armată de îngeri aşteaptă
rugile goale din noi
şi noi aproape
goi într-o rugă...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu