simultaneitate

erai cerul şi eram pământul
Dumnezeu respira între noi plictisit
în singurătăţile noastre l-am strigat
"Să fie Lumină! " a zis
apele noastre s-au unit şi am numit
ziua aceea Vis

am învăţat
să aprindem păpădii
vedeam şi vederea nu a fost de ajuns
Poezia creştea  adâncă
fără frică de înălţimi Nu ne-am speriat
nici când setea de aer ne-a despicat
sub val de emoţii
Stâncă

şi vom obosi de alergat unul prin
sângele celuilalt cu sfială  de îngeri
vom trece  trupurile prin toate unghiile
aprinse lumânări
Şi va fi seară şi va fi dimineaţă
orbi şi albi vom numi secunda aceea
Viaţă