dincolo de noi...

 ziduri curate cărți noi neodihnite
 frunze de ceai trec                                                      
 prin venele poetului
 ploi de vară
 aștept
 
 lumea vorbește în șoaptă
 cineva pune întrebări
 altcineva știe toate răspunsurile
 
 numai el ar fugi
 într-o zi îl vor uita...
 rătăci...
 
 de atunci şi poate de aceea
 inima mea e o colivie
 în care i-am închis noi curate
 cărți neobosite
 ziduri ....