și mă întreb:
cum e posibil să am atât de puțin și totodată atât de mult ?
trec prin galeria cu poezii scrise în ultimii doi ani
imaginându-mi că poate vreodată cineva uitându-se prin ele
îmi va putea vedea sufletul -singura dovadă că iubirea l-a atins
este acolo
un an sau
două
trei ...ore
cât aș putea primi pentru înfrumusețarea unei singure pagini
ploaia cânta și nu eram în luna lui marte
departe de lume eram
tremurând
acum merg pe o sârmă iar mâinile lui îmi acoperă ochii
și pentru prima oară nu mi-e frică
l-am închis în poeziile mele
e singurul loc în care cineva cândva undeva ne-ar putea vedea
împreună ...
Ea va veni într-o zi și mă va întreba "ce-ai făcut ? "
iar eu îi voi arăta poeziile - taina mea - iubirea...
și va înțelege că mai era o taina
aceea în care priveam cu invidie
femeile din revistele pentru bărbați
gândindu-mă că exact ceea ce ele știau să facă
este ceea ce mie îmi lipsea pentru a fi întreagă
atunci
acum mai lasă-mi,
Doamnă , mai lasă-mi din iubire doar un rand- un vers
dă timpul înapoi cu o ploaie cu o secunda apoi
poți să-mi arzi toate poeziile
oricum sânge nu va mai curge
doar cenușă
doar cenușă...
Paula Seling - Ploaie in luna lui Marte
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu