ca o pasăre oarbă

    și orele stau îl așteaptă
    în bătaia timpului sunete albe
    trăiri albe
    inundă o parte din mine albă

   poate că dragostea e o pasăre oarbă
   in aerul care o ridică
   şi sufletul pe care se aşază

   numai trupul se înfioară
   într-o nebună aroganță

   ar fugi dar nu știe
   că

   sunt femeia de aramă
   care iubește
   sunt femeia căreia îi cântă
   toți porii atunci când îl vede

   o spirală de ploaie verde
   lângă un ceasornic ploaie albastră...
.
.