fără cuvinte

 uneori tac
 alteori surâd
 sunt actrița unui film mut
 care rulează cu sălile goale
 tremur
 lumina mă împrumută pereților
 eu mă ridic din mine
 să fac un pas pe nisip mai
  înalt
 beau din vinul iertării
 învăț
 mă împart ploilor
 cu răzvrătirea ori strălucirea de ceară a lumânărilor
 cine știe...poate vor
 mai repede cireșii să înflorească
 să nu mai simt miros de pământ
 miros de cruce  înghețat
 cu ochii închiși
 a renunțare
 învăț să tac și uneori
 surâd