altădată ai fi fumat

 aerul s-ar fi curbat în fum
 gândul tău ar fi îmbrățișat
 femeia care te-ar fi renăscut

 dimineața ți-ai fi clătit ochii
 în curgerea părului ei negru nicio întrebare
 să nu-ți albească oasele

 poate ar fi trebuit să fii însăși marea
 să te poți dărui picioarelor
 femeii în care să mori

 cineva ar spune că sunt fraze ce
 acoperă liniștea doar liniștea
 țărmului de pe care eu plec

mi-e dor de un somn odihnitor
și nu mă  aștept ca cineva
să-mi înțeleagă oboseala