mă prind de colţul lunii negre

 am obosit să-mi fie frig duminica
 să-mi pun poeme pe răni
 sângerând
 cu aripile răsucite la spate
 las semne carora să le găsești timpul

 să mă chemi sub cerul mâinilor tale
 liniștea se va topi într-un cerc
 pereții ne vor privi 
 până vom ajunge la soare
 nu mă trezi


 într-o lume sfântă
 toate sunt la locul lor
numai eu ştiu că undeva  
plânge o fericire flămândă