dantelă neagră

acum pot vedea totul mai clar
iarba măruntă îmi întinereşte urma
iarba înaltă mă acoperă

vocea mi se ghemuieşte printre coaste
trista ca o fâşie de dantelă
trecută prin sufletul cuiva
cu palmele aspre

e un fel de durere absenta lui
şi gândul acesta

dacă mă va căuta nu  mă va găsi
când mă va găsi nu mă va cunoaşte
şi asta mă sperie...