de departe cântec

nu sunt femeia pe care o aştepţi
există gheaţă pe cuvinte
şi sub cuvinte sentimente
miros a ger şi e frig în sângele meu
aşa nu-ţi voi înverzi niciodată deşertul

mă rog să rămân dreaptă când pământul se înclină
oamenii râd
în lume nu se mai întâmplă nimic
nepăsarea îmi adună genunchii la gură
mai bine pleacă acum
decât să-mi plângi de milă
tot ce-mi creşte sub piele mai târziu te va răni

fără să-i număr
anii îşi vor cere zăpada înapoi
liliecii îmi vor vâna
din întuneric umbra în care tu dormi
singură luna
ca un ban de aramă
pus pe ochiul mort al cerului