aproape.. indigo

tu să ştii că eu aştept undeva
şi să crezi că m-aş putea reîntoarce
chipul tău să curgă prin sufletul meu
prin rostul sângelui
viaţa mea alcătuindu-se iarăşi
din aproape în aproape
la indigo

între timp ne vom lăsa duşi de vânt
odată cu ierburile cu scaieţii uscaţi ai câmpiei
cu pădurea şi brazii de la orizont
cu aripile păsărilor de pe
întreg pământul

nu va rămâne pe loc
decât această întindere
care îşi creşte singură şi pe ascuns
pustiul
de unde în nopţile de vară cineva
mereu şi mereu o să-mi cânte sfârşitul…