bună vestire

şi toate iluziile
mă vor împărţi în versete
în litere curgătoare exotice
urcând încet spre insula om

o, dacă ai şti
câte lucruri uitate mă dor
şi câte dimineţi în singurătate adorm
ai înţelege cât de vie îmi e plecarea

eşti cântecul purtat în pântec
neauzit decât în  ceasul în care te vei naşte
cântec închinat bărbatului trecut
prin mine de hârtie
abstracte

cu logica unei trestii pe limba unui stradivarius
mi-ai vorbit despre dragoste
acum cânt pentru că nu există nimic
totul pare să fie