despre mine

poate m-au părăsit muzele de nu am stare poetică
nu mă mai inspiră nimic
despre stările mele am tot vorbit am tot scris
versetele mele?
nu sunt decât nişte incanţatii banale
scrise pe piatra unui templu
toată lumea le citeşte nimeni nu se mai închină
numai eu parcă aş înota în amonte
versurile care mă hrăneau curg spre alte estuare
m-am zbătut am plutit acum mă las dusă de curent
într-o zi voi ajunge mare
voi avea stele şi rechini calamari şi caluţi la picioare
nisipul îmi va acoperi gura şi sufletul şi ...
ce gradini doamne
ce gradini!