ține-mă în brațe când nu sunt

am ajuns să suport
privirea piezișă a scaunului
brațele de lemn
ca niște sentimente greșit înțelese
oricâte cuprind

tu mă adaugi
amândoi căutăm un loc dragostei
prea devreme să ne întâmplăm
mai mult decât însemne
strâmb realitatea
ca într-un vis de poet mi te imaginez
în toate chipurile

ai brațe arcuite și patru picioare
în afara mea cerc și fugă
naivă
încă o noapte se apropie

și iar mă voi retrage în unghii
răsucită
ca o înjunghietură în lemn