pictura naivă...sâmbure abstract

tu nu ești poet
ești fructul meu cu ferestre
Dumnezeu m-a culcat lângă
pietrele tale sâmbure de măslin
să-mi crească rădăcini
lumina să mi-o aprindă un greier
străin

de m-ai vedea cum cresc
sub ochiul atent al lunii
cum tremur când piatra îmi atinge
frunzele și gândul mă trece pragul
ca pe o icoană subțire

sunt convinsă că toate astea le știi
nemișcat
poți cu o singură frunză limpede
să-mi măsori coroana și pieptul
dezgolit al cuvântului
viață...

*

stau lângă tine să vezi cum cresc
noaptea cum greierul devine strident
și nu te lasă
ca un bolnav de alzheimer mereu și
mereu de la capăt te împachetez
gata de plecare

am în față o femeie îmbrățișată de el
într-un tablou mare înconjurat de
mai multe talouri toate mai mici
creația lui de hârtie vulnerabilă și fragilă
doamne ce frig

viril a fost tata aș fi vrut să-mi poruncească
bea și fumează nu e greu
să găsești femeia care dansează
mai greu e să o găsești pe aceea care
nu dansează dar iubește dansul ca tine

știu i-aș fi zis
cum vibrează i-am simțit pântecul și picioarele
putința și neputințele mâinile fierbinți
trecând prin toate tablourile mele ca prin carne vie
strălucind o știu...
*
de puterea mea ca un fir de ață învelit în pâine și ceară
trag cu furie cei care vor să-l aprindă
altcineva îmi umple cu lumină încăperea
derutată mă agit ca un peștisor portocaliu
într-un pahar cu apă cred 
că orice pisică înseamnă sfarșitul celor 
o mie și una de nopți și doar două cuvinte
pe un ochi de hârtie
înghițindu-ne strigătul
și nu sunt de bronz nici de aur nici 
lumina sau umbra unei medalii

puterea lumii noastre e aerul
care privește lumii celeilalte cerul

*
în spatele ei aerul meu
e o piramidă întoarsă cuvânt
din carnea mea
cea mai puțină carne de pe pământ

îți spun ce e un pește și liniștea
care ne înghite ne separă
aripile de vânt
la capătul piramidei aerul se folosește
de plamânii ei și mai puțin de puncte cardinale

orice mănăstire știe când iubești orice
religie știe cum se dezbracă și îmbracă cerul
cu păcate și clepsidre goale




*autori Mioara Băluță și Ion Dragoș