ninge iar
tinerețea mea și-a început
numărătoarea inversă de o sută de ani
știe că singurătatea e o artă
pe care nu o mai putem învia
noi suntem deja depărtarea
ne ține trupurile flămânde
aristocratic sentiment cum ar fi să te afli
fără cuțit în fața pâinii
ca o ironie a sorții
în singurătate nimeni nu e părăsit
arta e să te lepezi de toate
și să intri în tine cu cineva atât de liniștit
cum intri într-un schit când vrei
să-i vorbesti lui Dumnezeu într-o
limbă pe care nimeni nu o înțelege...
*
singurătate înseamnă să dormi singur
singurătate înseamnă să nu dormi
să iubești cum nu iubește nimeni
să vrei și să nu poți în fine
singurătatea e importantă
sarutul să nu fie de sticlă
singurătatea nu dăruiește flori
așteaptă numai pământ și ploaie
poeme de citit hârtiei trăind
cu cerul înțelegi ce înseamnă
să rămâi neclintit
împăcat și fără regrete
atunci am râs când mi-am tăiat din ani
și vene...
*
de departe lumea pare un pod fracturat
în timp ce noi
căutăm sub ape omul cu trupul perfect
de tăcere
e vreme de toamnă
cu suflete de brumă
noi vrem să încălzim o casă
ne jucăm cu focul prin aerul fragil
ca niste copii în voia lor lăsați
să cânte
închide-mă
ca pe un cântec în inimă
din când în când mă voi ridica pe vârfuri
să-ti strivesc refrenul pe buze...
*
și flacara și-o duse în fața ochilor
să-i fie din paie aprinse potopul
pe cea mai fină hârtie de orez să stea
de vorbă soldatul francez și poetul
fumează o carte pe zi și trag o mie de cartușe
de amorul artei în piept de la suflet la suflet
se luptă pentru nemurire
e o nefericire din culori să faci ora exactă
nu poți să ieși din anonimat
pâna ce nu îți întorci plămânii
pe dos în fața judecății de apoi
sau nu îți dai mațele afară
pierzi un echilibru câștigi altul timpul
e plin de aer și frunze scoase la vedere
printre oameni care le arunca și scuipă
toate la același preț...
*autori Mioara Băluță și Ion Dragoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu