ce știi tu despre asia știu și eu...*

ceva din mine s-a mutat
în pieptul unui ceas
de acolo muzica
acolo mă aud
.
rochia de culoarea ierbii de ieri
nu-și mai amintește cine sunt
abia acum subțire incoerentă ambiguă
bătăile inimii se văd în oglindă
.
abia acum mă apropii de mine
cu fiecare poezie mai mult Doamne
nu-mi da toate bucuriile odată
deodată știu că poți să mi le iei...
 .
*
.
cer masculin îți laud pieptul
respirația privirii și privirea
buzelor strivite îmi place cum
înfloresc în japonia cireșii
.
cu gesturi asiatice acei copaci sunt
desenați aici pe căni de ceai fierbinte
semn transparent ea are parul negru
la spate prins în două fulgere ascuțite
.
feminin întelept spre mine îndreptat
ocupă teritorii vast nebănuite laud
pașii ei mici aburii poeziei grăbiți
spre a o cuprinde...
.
*
.
în somnul meu e un poem neterminat
când visez îmi uită numele
uneori în venele mele se nasc
copii orfani ținându-se de mână
 .
direct în diacritice
copii somnoroși ademenind îngeri
prin cuvinte închipuite
 .
noi vorbim într-o altă limbă
existăm într-un ținut îndepărtat
asiatic alături de alți copii înfrigurați care
luați în brațe încă își caută mama
 .
înăuntru e cald
afară zăpada le mai poartă urmele
mâinile
pașii...
..
*
.
noaptea
în apropierea soarelui răsare
dacă nu te-aș fi visat porumbel alb
aș fi tăcut bolnav așa
ți-am desenat aripi și unghii false
de porțelan
nimic să nu folosești
stai lângă mine în adevăr goală
cum stă pe lângă ziduri de orez minciuna
și buruieni uitate valuri cresc într-un tzunami
în dreptul soarelui își ating ținta
noi bem fericiți
cutremurul din sunetul paharelor de cristal
blocați în trenuri kamikaze oprite
doar de mare numai că nu știm
când...
 .

*autori Mioara Băluță și Ion Dragoș