în faţa unei femei seducătoare de
culoarea propriului tău fum pe
care a nins
nici o iluzie nu e mai
desăvârşită ca marea după
concentraţia ei în sânge să
facem aşadar din cer un cavou închis
în al cincelea anotimp dilatându-se
nu a fost soare dar de dragul ei
am făcut plaja
pe insula sf.elena n-a mai avut loc
demult nici o naştere
împăratul joacă şah cu fire de iarbă
şi cai plictisiţi
*
înconjurată de ape
toți vor să mă învețe să înot
dar eu nu lupt cu valurile
eu le îmblânzesc vorbindu-le
mi-am construit un oraș plutitor
dimineața mă ridic din nisipurile tale
admir amazoanele și caii
marea
cum se dă peste cap
cum țipă într-o rană deschisă dedesubt tu
închizi și deschizi ochii
stropii te lovesc ca într-un moment
erotic răspunsul așteptat
aș fi vrut să știu ce ești când nu îți sunt
și ce viitor e acesta care
nu stă în vârful cuvintelor
numai în copitele cailor
praf...
*
pe masă am o hârtie rece care
nu ştie nimic şi totuşi totul a început
pentru ea precis
pătrunzător
scriu cu ochii în linişte deschişi
dar nu liniştit
viitorul e ca soarele care se vede
prin zid sau cel puţin egal îl văd
cum vine o văd cum vine la fel
în cel mai silenţios tren posibil
ca un fluture printre genunchii ei
picior peste picior de culori diferite
alunecând într-un mormânt de plăcere
cu viciul ei regat al
poeziei cucerit
dacă un singur cal ar fi fost mort era negare ...
*
probabil fiecare om vrea
să trăiască în cineva
să fie cuprins cu braţele
cum unui om singurătatea
iarna
în religia ei mă vrea o ana K.
nu mai e timp îmi spun
nu mai e nimic de făcut
uită-te şi tu pe geam
e negru totul
numai ce ascund se vede clar
locul gol
de sub pagina de ziar vorbeşte
singur desigur
de parcă m-ar cunoaşte
în zadar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu