viitorului insuficient spus fumul ...*

obligatorii ore în afara timpului
morţilor mei de la capăt

de drum le-am scris poezii
să ştie că vreau să trăiesc
că nu sunt legat de ei pe cât
sunt de mândru
cum visează un peşte pe uscat
un cal de mare care bea apă
cum şoarecii să zicem de bibliotecă râd
de cei bogaţi şi admiră fluturi discutând
despre heghel şi kant purtând la gât talismane
pe osul pieptului de bine de rău pe lângă fum
rostogolit până la creier
inteligenţa se exprimă-n multe feluri
a deschide o carte de poezii
la întâmplare e ca şi cum ai trage
dintr-o bijuterie fumul raţiunea pură

o scoică e mai mare mai frumoasă
dar nu poate fi
împărţită nici măcar la doi...
*
absenţa şi aşteptarea ne ridică
deasupra mormintelor
amestecând cuvinte din ceară dulce
gândim o vânătoare de somoni
printre oase sângerii pietre sângerânde

tu simţi când ating peretele casei tale
îngrijorat viitorul seamănă cu o femeie
care îşi ascunde durerea în stomac
păşind fără frică mai departe
prin incendiul nostru
tot mai mici tot mai înceţi
ca lumina unui băţ de chibrit
care se stinge când ardem

nevindecabilă
această absenţă strigătoare la cer
devenită prezenţă
o piatră din piramida viitorului nostru
insuficient aş spune
insuficient...
*
dar unde-i liniştea întreb
aici apusul are soare la apus
şi infinitului asociez singurătatea
aparent să respiri în plus e ceva
fără rost fără sens

scrisului să-i ataşezi la gât colier
de frig şi parfum de migdale
amare dispuse în creier să înflorească
ar putea ieşi diamante obiectul luminii
în aşternut cu mult mai răvăşitor ar fi
decât ceea ce vezi ceea ce simţi

îşi împingea pântecul cald un pic
mai aproape de cer şi o mie de gânduri
îmi spuneau să tac să fiu
poet spre dumnezeu cu tunurile
de întors la cer zăpada...
*
uneori mi se face dor de oameni încât
ridic paharul
ca pentru închinare şi nu se apropie nimeni
desigur
lucrurile se văd diferit mai ales când
îmbrăţişaţi
privim fiecare peste umărul celuilalt
cum apa imaginaţiei ne uneşte cu toate râurile

şi iată cum
nu pot simţi şi vedea
decât dacă urc prin cuvinte
acolo unde doar cuvintele
mă privesc inegale
unde
ca o stea oglindită în apă te ascult
povestind cum marea ta
luminează ţărmul şi scoicile
noaptea...